Legislație

V.1. Drepturile pacientului
LEGEA DREPTURILOR PACIENTULUI – Nr. 46 din 21 ianuarie 2003
NORMELE DE APLICARE A LEGII DREPTURILOR PACIENTULUI – Nr. 386 din 7 aprilie 2004
Formular SESIZARE ONLINE

CAP. I Dispoziţii generale
Pacienţii au dreptul la îngrijirile medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare şi materiale.
Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nici o discriminare.
În sensul prezentei legi:
a) prin pacient se înţelege persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate;
b) prin discriminare se înţelege distincţia care se face între persoane aflate în situaţii similare pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenenţei etnice, originii naţionale sau sociale, religiei, opţiunilor politice sau antipatiei personale;
c) prin îngrijiri de sănătate se înţelege serviciile medicale, serviciile comunitare şi serviciile conexe actului medical;
d) prin intervenţie medicală se înţelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare;
e) prin îngrijiri terminale se înţelege îngrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile, atunci când nu mai este posibilă îmbunătăţirea prognozei fatale a stării de boală, precum şi îngrijirile acordate în apropierea decesului.
CAP. II Dreptul pacientului la informaţia medicală
Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum şi la modul de a le utiliza.
Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identităţii şi statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate.
Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie să le respecte pe durata spitalizării.
Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic.
Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă.
Informaţiile se aduc la cunoştinţă pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate; în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română, informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba maternă ori în limba pe care o cunoaşte sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare.
Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat şi de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său.
Rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despre evoluţia investigaţiilor, diagnostic şi tratament, cu acordul pacientului.
Pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o altă opinie medicală.
Pacientul are dreptul să solicite şi să primească, la externare, un rezumat scris al investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării.
CAP. III Consimţământul pacientului privind intervenţia medicală
Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.
Când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar este necesară o intervenţie medicală de urgenţă, personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a voinţei acestuia.
În cazul în care pacientul necesită o intervenţie medicală de urgenţă, consimţământulreprezentantului legal nu mai este necesar.
În cazul în care se cere consimţământul reprezentantului legal, pacientul trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înţelegere.
În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate.
Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacienţii internaţi în spitale şi din 2 medici pentru pacienţii din ambulator.
Consimţământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord.
Consimţământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învăţământul medical clinic şi la cercetarea ştiinţifică. Nu pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică persoanele care nu sunt capabile să îşi exprime voinţa, cu excepţia obţinerii consimţământului de la reprezentantul legal şi dacă cercetarea este făcută şi în interesul pacientului.
Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimţământul său, cu excepţia cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi evitării suspectării unei culpe medicale.
CAP. IV Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului
Toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia.
Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.
În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi, implicaţi în tratamentul pacientului, acordarea consimţământului nu mai este obligatorie.
Pacientul are acces la datele medicale personale.
Orice amestec în viaţa privată, familială a pacientului este interzis, cu excepţia cazurilor în care această imixtiune influenţează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile acordate şi numai cu consimţământul pacientului.
Sunt considerate excepţii cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică.
CAP. V Drepturile pacientului în domeniul reproducerii
Dreptul femeii la viaţă prevalează în cazul în care sarcina reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru viaţa mamei.
Pacientul are dreptul la informaţii, educaţie şi servicii necesare dezvoltării unei vieţi sexuale normale şi sănătăţii reproducerii, fără nici o discriminare.
Dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este garantat, cu excepţia cazului prevăzut la Art. 26.
Pacientul, prin serviciile de sănătate, are dreptul să aleagă cele mai sigure metode privind sănătatea reproducerii.
Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială eficiente şi lipsite de riscuri.
CAP. VI Drepturile pacientului la tratament şi îngrijiri medicale
În cazul în care furnizorii sunt obligaţi să recurgă la selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile în număr limitat, selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale.
Criteriile medicale privind selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi se aduc la cunoştinţa publicului.
Intervenţiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai dacă există condiţiile de dotare necesare şi personal acreditat.
Se exceptează de la prevederile alin. (1) cazurile de urgenţă apărute în situaţii extreme.
Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate.
Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material şi de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, în măsura posibilităţilor, mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cât mai aproape de cel familial.
Pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din din afara institutului.
Personalul medical sau nemedical din unităţile sanitare nu are dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale din cadrul unităţii respective.
Pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost îngrijit, plăţi suplimentare sau donaţii, cu respectarea legii.
Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării sale de sănătate sau până la vindecare.
Continuitatea îngrijirilor se asigură prin colaborarea şi parteneriatul dintre diferitele unităţi medicale publice şi nepublice, spitaliceşti şi ambulatorii, de specialitate sau de medicină generală, oferite de medici, cadre medii sau de alt personal calificat. După externare pacienţii au dreptul la serviciile comunitare disponibile.
Pacientul are dreptul să beneficieze de asistenţă medicală de urgenţă, de asistenţă stomatologică de urgenţă şi de servicii farmaceutice, în program continuu.
CAP. VII Sancţiuni
Nerespectarea de către personalul medico-sanitar a confidenţialităţii datelor despre pacient şi a confidenţialităţii actului medical, precum şi a celorlalte drepturi ale pacientului prevăzute în prezenta lege atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, conform prevederilor legale.
CAP. VIII Dispoziţii tranzitorii şi finale
Autorităţile sanitare dau publicităţii, anual, rapoarte asupra respectării drepturilor pacientului, în care se compară situaţiile din diferite regiuni ale ţării, precum şi situaţia existentă cu una optimă.
Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi să afişeze la loc vizibil standardele proprii în conformitate cu normele de aplicare a legii.

Drepturile persoanelor neasigurate
Persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de serviciile medicale cuprinse în pachetul minimal. În asistența medicală ambulatorie, acesta cuprinde:
consultaţii pentru situaţiile de urgenţă medico-chirurgicală;
consultaţii pentru supravegherea şi depistarea de boli cu potenţial endemo-epidemic;
consultaţii de monitorizare a evoluţiei sarcinii şi lehuziei;
consultaţii pentru acordarea serviciilor de planificare familială
În ceea ce priveşte asistenţa medicală spitalicească, a fost introdus criteriul epidemiologic. Depistarea bolilor cu potenţial endemo-epidemic include, după caz, examen clinic, diagnostic prezumtiv, trimiterea la spitalele de specialitate pentru confirmare şi tratament. Bolnavii neasiguraţi care suferă de boli infecţioase ce nu necesită izolare vor primi îngrijiri în regim de spitalizare de zi. Măsura vizează asigurarea accesului pacienţilor la servicii medicale cu impact în sănătatea publică, cum ar fi, de exemplu, tratamentul rabiei.
Persoanele neasigurate, care beneficiază de pachetul minimal de servicii medicale, suportă integral costurile pentru investigaţiile paraclinice recomandate şi tratamentul prescris de medicii de specialitate.
Excepții
Excepție fac situaţiile de urgenţă și femeile însărcinate. Chiar dacă nu realizează venituri sau au venituri sub salariul minim, femeile însărcinate beneficiază de pachetul de servicii medicale de bază, implicit şi de servicii medicale paraclinice (investigaţii), în aceleaşi condiţii ca orice alt asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România.
La medicul de familie
Femeile însărcinate au dreptul la consultații în vederea monitorizării evoluţiei sarcinii şi lăuziei:
luare în evidenţă în primul trimestru;
supravegherea, lunar, din luna a 3-a până în luna a 7-a;
supravegherea, de două ori pe lună, din luna a 7-a până în luna a 9-a inclusiv;
urmărirea lăuzei la externarea din maternitate;
urmărirea lăuzei la 4 săptămâni de la naştere.
În cadrul supravegherii gravidei şi lăuzei, medicul va promova alimentaţia exclusiv la sân a copilului până la vârsta de 6 luni şi continuarea acesteia până la minimum 12 luni, precum şi consilierea pre şi post testare HIV şi hepatită B şi C a femeii gravide.
În sistem ambulator:
Femeile însărcinate au dreptul la investigaţii paraclinice:
determinarea grupei sanguine şi a RH-ului ;
ecografii obstetricale care evidenţiază eventualele anomalii în trimestrele I şi II;
În spitalizare de zi, gravidele au dreptul la:
amniocenteza în trimestrul II;
asistenţă în caz de avort fals, avort spontan fără complicaţii, edem gestațional, hiperemeza gravidică uşoară, infecţii ale vezicii urinare, întrerupere de sarcină cu recomandare medicală;
evaluarea pentru infecţii cu risc pentru sarcină (rubeolă, toxoplasmoză, infecţia CMV, hepatită B şi C).

V.2. Consimţământul informat
Legea 95/2006 precum și Codul deontologic al medicului, prevăd următoarele: „Pentru investigaţiile paraclinice şi planul de tratament, medicul este obligat să ceară consimţământul informat al pacientului sau al reprezentantului legal al acestuia” .
Legea Nr. 95 din 14 aprilie 2006 – extras privind reforma în domeniul sănătății publicată în: Monitorul Oficial Nr. 372 din 28 aprilie 2006
CAP. 3 Acordul pacientului informat
ART. 649
(1) Pentru a fi supus la metode de prevenție, diagnostic și tratament, cu potențial de risc pentru pacient, după explicarea lor de către medic, medic dentist, asistent medical/moașă, conform prevederilor alin. (2) si (3), pacientului i se solicită acordul scris.
(2) În obținerea acordului scris al pacientului, medicul, medicul dentist, asistentul medical/moașa sunt datori să prezinte pacientului informații la un nivel stiințific rezonabil pentru puterea de înțelegere a acestuia.
(3) Informațiile trebuie să conțină: diagnosticul, natura și scopul tratamentului, riscurile și consecințele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile și consecințele lor, prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului.
ART. 650
Vârsta legală pentru exprimarea consimțământului informat este de 18 ani. Minorii își pot exprima consimțămâtul în absența părinților sau reprezentantului legal, în următoarele cazuri:
a) situații de urgenta in care se află;
b) situații medicale legate de diagnosticul și/sau tratamentul problemelor sexuale și reproductive, la solicitarea expresă a minorului în varsta de peste 16 ani.
ART. 651
(1) Medicul curant, asistentul medical/moașa răspund atunci când nu obțin consimțământul informat al pacientului sau al reprezentanților legali ai acestuia, cu excepția cazurilor în care pacientul este lipsit de discernământ, iar reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată nu poate fi contactată, din cauza situației de urgență.
(2) Atunci când reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată nu poate fi contactată, medicul, asistentul medical/moașa pot solicita autorizarea efectuării actului medical autorității tutelare sau pot acționa fără acordul acesteia în situații de urgență, când intervalul de timp până la exprimarea acordului ar pune în pericol, în mod ireversibil, sănătatea și viața pacientului.
IV.1.3. Confidenţialitate medic-pacient
Confidențialitatea medic-pacient este reglementată prin diverse acte normative și etice. În Legea Drepturilor Pacientului din România, referitor la confidențialitatea medic-pacient sunt stipulate următoarele: „Toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale, sunt confidențiale chiar și după decesul acestuia”.
În Codul Internațional de Etică Medicală este prevăzut faptul că „va respecta dreptul pacientului la confidenţialitate. Este etic să divulge informaţia confidenţială atunci când pacientul consimte la aceasta sau atunci când există un pericol sau o ameninţare iminentă la adresa pacientului sau a celorlalţi şi această ameninţare poate fi îndepărtată numai prin încălcarea confidenţialităţii.”
Confidenţialitate online
Centrul multidisciplinary BELLA PRAXIS Iaşi respectă drepturile la confidenţialitate ale vizitatorilor săi online şi doreşte să vă asigure un mediu virtual protejat.
Pentru a vă oferi o experienţă virtuală de calitate, BELLA PRAXIS poate solicita şi/sau colecta informaţii de la dumneavoastră în mod voluntar când: (1) va înregistraţi ca utilizator pe acest site; (2) efectuaţi cumpărături online de pe oricare din magazinele noastre online (în cazul în care această facilitate este disponibilă); (3) participaţi la concursuri, evenimente sau promoţii; (4) trimiteţi întrebări sau comentarii prin email, reţele sociale şi telefon/fax către BELLA PRAXIS; (5) trimiteţi CV-uri online; şi/sau, (6) completaţi chestionare/evaluări online. Informaţiile solicitate pot include informaţii personale precum: numele, adresa de email, numărul de telefon şi adresa poştală.
E-mail
Acordându-vă permisiunea de a ne trimite mesaje e-mail, nu încercăm să colectam informaţii personale despre dumneavoastră. Vom folosi numai informaţiile personale (nume, adresă poştală, adresă de email) conţinută în e-mailul dumneavoastră pentru a vă raspunde unei solicitări specifice sau comentariilor dumneavoastră din email.
CV-uri
Informaţiile personale colectate prin intermediul CV-urilor primite on-line nu fac obiectul acestei Politici de Confidenţialitate. Cu toate acestea, vă asigurăm că aceste informaţii vor fi folosite exclusiv în scopul acceptării şi evaluarii informaţiilor trimise de candidaţi pentru locurile de muncă afişate.
Chestionare online
Pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor pe siteul nostru, putem utiliza chestionare online destinate vizitatorilor care să ne ajute voluntar cu informaţii demografice despre ei înşişi, sub protecţia anonimatului, şi să ne asigure feedback cu privire la motivele pentru care viziteză siteul şi ce anume putem face pentru a-l îmbunătăţi. Informaţiile colectate prin aceste chestionare sunt anonime; nu putem identifica cine trimite informaţia şi sa creem o conexiune cu informaţii personale identificabile ale unui utilizator care ne-au fost puse la dispoziţie pe alte căi.
Informaţii de contact

V.3. Cardul naţional de sănătate
Ce este cardul naţional de sănătate?
Cardul naţional de sănătate este codul de acces pentru toate sistemele informatice ale CNAS, util în transparentizarea şi eficientizarea fondurilor utilizate în sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Ce informații conţine cardul național de sănătate?
Pe card şi în memoria electronică a cardului sunt imprimate:
Numele şi prenumele asiguratului
Data naşterii
Codul unic de identificare în sistemul de asigurări sociale de sănătate
Numărul de identificare al cardului naţional de asigurări sociale de sănătate (CID)
Termenul de valabilitate al cardului este de 5 ani
Când primesc cardul naţional de sănătate?
Persoanele asigurate cu vârsta de peste 18 ani vor primi cardul naţional de sănătate.
Minorii beneficiază de servicii medicale gratuite, conform legii.
Cum primesc cardul naţional de sănătate?
Procesul de distribuire a cardului naţional de sănătate se realizează după graficul stabilit în contractul-cadru şi în contractele subsecvente încheiate de CNAS şi casele de asigurări cu CN Poşta Română.
Cardul este distribuit personal de către factorul poştal în baza unui act de identitate şi a semnăturii de primire. Poştaşul face cel puţin două vizite la domiciliul asiguratului şi, în cazul în care acesta nu va fi găsit acasă, îi va lăsa un aviz poştal pe care va fi menţionată perioada în care asiguratul poate să ridice cardul de la oficiul poştal.
Cum activez cardul de sănătate?
Activarea cardului de sănătate se va face la orice furnizor de servicii medicale (cabinet de medicină primară, spital, ambulatoriu, laborator) la care asiguratul va apela prima dată după primirea cardului.
Nu este necesar ca asiguratul să meargă special la medic pentru activarea cardului.
Operaţiunea de activare constă în înlocuirea codului PIN iniţial al cardului (000) cu un cod PIN format din patru cifre ales de asigurat. La fel ca în cazul codului PIN al cardului bancar, codul PIN al cardului de sănătate NU trebuie divulgat.
Cum utilizez cardul de sănătate?
Cardul de sănătate trebuie prezentat ori de câte ori asiguratul apelează la furnizorii aflaţi în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate pentru servicii medicale sau farmaceutice.
Furnizorul va introduce cardul în cititor, iar asiguratul va tasta codul PIN ales. Aplicaţia cardului va afişa un mesaj din care furnizorul de servicii află dacă posesorul cardului este sau nu asigurat.
Utilizarea cardului reprezintă dovada că asiguratul a fost prezent la furnizorul de servicii medicale. În acest fel serviciul de care a beneficat este validat și va putea fi decontat din fondul de asigurări sociale de sănătate.
Pentru serviciile medicale de urgenţă NU este necesară utilizarea cardului de sănătate. Aceste servicii fac parte din pachetul minim de servicii medicale, care se acordă atât persoanelor asigurate cât şi celor neasigurate.
Ce fac dacă nu am primit cardul național prin serviciile poștale?
Persoanele care nu au primit cardurile prin poștă și nici nu le-au regăsit în primul retur adus la CASMB, pot verifica existența cardului accesând: https://www.casmb.ro/siui_card.php

V.4. Programe Naționale de Sănătate
Drepturile pacienţilor sunt reglamentate în cadrul mai multor legi care au suferit modificări şi completări ulterioare, iar în cadrul Uniunii Europene drepturile pacienților sunt reglementate prin directiva 2011/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2011.
Programele naționale sunt un ansamblu organizat de activități si servicii, instituite prin lege în scopul prevenirii și tratării unor boli cu consecințe grave asupra stării de sănătate a populației și, în unele cazuri (SIDA, TBC), cu risc epidemiologic crescut. Activitățile profilactice și tratamentul specific acestor boli sunt finanțate din Bugetul statului și din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, în limite stabilite anual prin Legea Bugetului de Stat.
Programele naționale sunt proiectate, implementate și coordonate de Ministerul Sănătății, iar obiectivele lor sunt stabilite de aceeași instituție împreuna cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Colegiul Medicilor din România, Camera Federativă a Medicilor, cu reprezentanți ai asociațiilor profesionale științifice medicale, ai clinicilor universitare, unităților de cercetare, organizațiilor neguvernamentale, sindicatelor, patronatelor, ai ministerelor și instituțiilor centrale cu rețea sanitară proprie, precum și cu reprezentanți ai populației.
Ministerul Sănătății și Familiei organizează împreună cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate licitații la nivel național pentru achiziționarea medicamentelor și materialelor sanitare specifice pentru consumul în spitale și în ambulatoriu, în vederea realizării programelor de sănătate, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare privind achizițiile publice, inclusiv a celor referitoare la aplicarea procedurii de licitație electronică.
Casa Națională de Asigurări de Sănătate este autorizată să încheie și să deruleze contracte de achiziții publice pentru medicamentele și materialele specifice necesare realizării programelor de sănătate ale căror cheltuieli se cuprind în bugetul acesteia.
În anul 2015, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 206 din martie 2 015 pentru aprobarea programelor naţionale de sănătate în anul 2015-2016, se derulează următoarele programe de sănătate:
PROGRAME NAŢIONALE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ FINANŢATE DIN BUGETUL MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII
Programul naţional de boli transmisibile din care:
Programul naţional de imunizare
Programul naţional de supraveghere şi control al bolilor transmisibile prioritare
Programul naţional de supraveghere şi control a infecţiei HIV
Programul naţional de supraveghere şi control a tuberculozei
Programul naţional de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale şi monitorizarea utilizării antibioticelor şi a antibiotico-reziste
Programul naţional de monitorizare a factorilor determinanţi din mediul de viaţă şi muncă
Programul naţional de securitate transfuzională
Programele naţionale de boli netransmisibile din care:
Programul naţional de depistare precoce activă a cancerului de col uterin
Programul naţional de sănătate mintală şi profilaxie în patologia psihiatrică
Programul naţional de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană
Programul naţional de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană
Programul naţional de boli endocrine
Programul naţional de tratament pentru boli rare
Programul naţional de management al registrelor naţionale
Programul naţional de evaluare şi promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate
Programul naţional de sănătate a femeii şi copilului
PROGRAME NAŢIONALE DE SĂNĂTATE CURATIVE FINANŢATE DIN BUGETUL FONDULUI NAŢIONAL UNIC DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE
Programul naţional de boli cardiovasculare
Programul naţional de oncologie
Programul naţional de tratament al surdităţii prin proteze auditive implantabile (implant cohlear şi proteze auditive)
Programul naţional de diabet zaharat
Programul naţional de tratament al bolilor neurologice
Programul naţional de tratament al hemofiliei şi talasemiei
Programul naţional de tratament pentru boli rare
Programul naţional de sănătate mintală
Programul naţional de boli endocrine
Programul naţional de ortopedie
Programul naţional de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană
Programul naţional de supleere a funcţiei renale la bolnavii cu insuficienţă renală cronică
Programul naţional de terapie intensivă a insuficienţei hepatice
Programul naţional de diagnostic şi tratament cu ajutorul aparaturii de înaltă performanţă
Ministerul Sănătății și Familiei organizează împreună cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate licitații la nivel național pentru achiziționarea medicamentelor și materialelor sanitare specifice pentru consumul în spitale și în ambulatoriu, în vederea realizării programelor de sănătate, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare privind achizițiile publice, inclusiv a celor referitoare la aplicarea procedurii de licitație electronică.
Casa Națională de Asigurări de Sănătate este autorizată să încheie și să deruleze contracte de achiziții publice pentru medicamentele și materialele specifice necesare realizării programelor de sănătate ale căror cheltuieli se cuprind în bugetul acesteia.

V.5. Link-uri utile
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate
Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Iaşi
Ministerul Sănătăţii
S.N.S.P.M.S.
Colegiul Medicilor România
Colegiul Medicilor Iaşi
Direcţia de sănătate publică Iaşi
Colegiul Pacienţilor
Asociaţia Naţională a Bolnavilor de Epilepsie
Societatea Română Alzheimer
Asociaţia Română Anti-SIDA
Asociaţia SANO-HEP
Asociaţia Transplantaţilor din România
Asociaţia Română a Bolnavilor de Tuberculoză