Care sunt riscurile șederii prelungite pe scaun?

Atunci când stăm pe un scaun, folosim mai puțină energie decât atunci când stăm în picioare sau ne mișcăm. Cercetările efectuate până acum au găsit legături între șederea pe scaun pentru perioade lungi de timp și o serie de probleme de sănătate.

Acestea includ obezitatea, alături de un grup de afecțiuni – creșterea tensiunii arteriale, glicemia crescută, excesul de grăsime corporală în jurul taliei și niveluri anormale de colesterol – care alcătuiesc sindromul metabolic. Perioade prelungite de ședere par să crească, de asemenea, riscul de deces din cauza bolilor cardiovasculare și cancerului.

Orice ședere pe o perioadă mai mare – cum ar fi la birou, la volan sau în fața ecranului – poate fi dăunătoare. O analiză a 13 studii privind timpul de ședere și nivelul de activitate a constatat că cei care stăteau pe scaun mai mult de opt ore pe zi, fără activitate fizică, prezentau un risc de deces similar celui aferent persoanelor obeze sau care fumau. Cu toate acestea, această analiză a datelor de la mai mult de un milion de oameni a descoperit că 60 până la 75 de minute de activitate fizică moderat spre intensă au contracarat efectele unei șederi prelungite. Un alt studiu a descoperit că timpul de ședere a influențat într-o mai mică măsură riscul de mortalitate al persoanelor care erau mai active.

Sunt în derulare numeroase alte studii privind efectele șederii și ale activității fizice asupra sănătății. Cu toate acestea, pare clar că mai puțin timp alocat șederii și mai mult timp mișcării contribuie la o sănătate mai bună. Puteți începe prin a face o pauză de mișcare la fiecare 30 de minute de stat jos, să vă ridicați în picioare în timp ce vorbiți la telefon ori să mergeți pe jos către locul de muncă.

Impactul mișcării – chiar mișcarea în pas lejer – poate fi profund. Pentru început, veți arde mai multe calorii. Aceasta ar putea duce la pierderea în greutate și la creșterea energiei. De asemenea, activitatea fizică ajută la menținerea tonusului muscular, a capacității dvs. de efectuare a mișcării și a stării de bine psihice, mai ales când îmbătrâniți.